Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Amplasarea culturii

Amplasarea culturii

         Floarea soarelui are cerinţe moderate faţă de căldură, consum mare de apă, dar rezistenţă relativă la secetă şi este foarte pretenţioasă faţă de lumină.

Specia preferă solurile profunde, fără hardpan, mediu aerate, cu textură lutoasă sau luto- nisipoasă, cu mare capacitate de înmagazinare a apei, fără exces de umiditate, bogate în humus şi elemente nutritive. Plantele de floarea soarelui cresc şi se dezvoltă bine dacă solurile au reacţie neutră, slab acidă sau slab alcalină

(pH= 6,4- 7,2).

Cele mai favorabile sunt cernoziomurile, preluvosolurile, aluviosolurile (cu pânza freatică sub 2,5 m), faeoziomurile. Vor fi evitate terenurile nisipoase, cele erodate, precum şi solurile acide neamendate.

Rotaţia
Floarea soarelui este pretenţioasă faţă de rotaţie datorită sensibilităţii la boli şi dăunători şi consumul mare de apă şi substanţe nutritive. Nu trebuie să revină pe acelaşi teren mai devreme de 6 ani, iar monocultura este exclusă, ea ducând la înmulţirea atacului de boli (putregaiul alb- Sclerotina sclerotiorum, putregaiul cenuşiu- Botrytis cinerea, mana- Plasmopara heliannthi), a plantelor parazitare (lupoaie- orobanche cumana) şi a dăunătorilor (gărgăriţa porumbului- Tanimecus dilaticolis, viermi sârmă- Agriotes sp.).

Pe măsură ce se reduce numărul de ani în care floarea soarelui revine pe acelaşi teren creşte frecvenţa atacului de mană şi scade producţia de seminţe.
  Floarea soarelui este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară, dar şi pentru cele de toamnă, dacă se recoltează mai timpuriu.

De asemenea, trebuie evitate ca premergătoare sau postmergătoare plantele parazitare de lupoaie (tutunul şi cânepa) şi plantele atacate de boli comune (soia, fasolea, inul şi rapiţa). Nu sunt indicate nici plantele mari consumatoare de apă cu înrădăcinare profundă (lucernă, sparceta, sorgul, iarba de Sudan, sfecla pentru zahăr).
  Cele mai bune premergătoare pentru floarea soarelui sunt plantele care eliberează terenul devreme, oferind posibilitatea ca prin lucrările solului să se acumuleze şi să se păstreze în sol o cantitate cât mai mare de apă. De regulă, cerealele păioase şi în primul rând grâul de toamnă constituie premergătoare pentru floarea-soarelui, dar ea se cultivă cu bune rezultate şi după porumb.

 

Perioade şi epoci:

-perioada de vegetaţie – 110 – 140 zile;

– epoca de semănat – începe atunci când în sol se înregistrează pragul minim de 7grd.C, la adâncimea de încorporare a seminţei (4-6 cm);

– data recoltării – septembrie-octombrie.

Zone de favorabilitate

zonă foarte favorabilă (zff)

– zonele din Câmpia Română, sudul Dobrogei şi Câmpia Olteniei ( soluri de tip cernoziomic, conţinut ridicat de elemente nutritive, capacitate sporită de reţinere a apei);

– zonă favorabilă (zf)

– Câmpia de Vest (jud. Timiş, Arad, Bihor, Satu-Mare) – soluri cernoziomice profunde, cantităţi relativ ridicate de precipitaţii);

– zone neirigate din Câmpia Română şi Podişul Dobrogei (soluri brun –roşcate în Câmpia Română, deficit de apă);  

– zonă puţin favorabilă (zpf)

– Câmpia Jijiei, Podişul Bârladului şi Câmpia Transilvaniei (fertilitate scăzută a solurilor, fenomen de eroziune de la moderat la excesiv, deficit sau exces temporar de apă) ;