Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Lucrarile solului

Lucrările solului

Se poate afirma că, de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi, implicit, capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă.

Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat, a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp.

 

Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără bulgări în sol, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune condiţii.

În cazul premergătoarelor timpurii. După recoltare se recomandă o lucrare de dezmiriştit, efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult l – 2 zile întârziere). Prin această lucrare se urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul, afânarea stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie, distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei, care vor fi distruse prin lucrările ulterioare. Dacă se întârzie cu efectuarea lucrării, solul pierde repede rezerva de apă, se întăreşte şi de multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă; ca urmare, se amplifică pierderile de apă prin evaporaţie din cauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului.

În continuare, solul se ară imediat, la 20 – 22 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, întârzierea arăturii are efecte nedorite: îmburuienare; pierderea rapidă a umidităţii din solul care nu mai este protejat de plante; solul se întăreşte şi nu se mai poate ara; orice întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă.

În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin arătură se scot bulgări mari, atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii ceva mai importante, care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi care să permită o arătură de calitate. Grâul nu necesită arături prea adânci. Ca urmare, adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp, în funcţie de starea terenului, astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări, în condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18 – 20 cm adâncime.

Trebuie realizată afânarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei şi la recoltare). Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grâu şi pătrunderea rădăcinilor în profunzime sunt favorizate de afânarea adâncă a solului; ca o consecinţă, gradul de compactare a solului influenţează în mare măsură dezvoltarea în ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie .

Până în toamnă, arătura trebuie prelucrată superficial, pentru mărunţirea bulgărilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care răsar. Lucrările sunt efectuate la noi, cel mai adesea, cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare. Se recomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii, pentru a asigura nivelarea terenului.

Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat, prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă şi lamă nivelatoare); de regulă, se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţe nivelate, curate de buruieni, afânată pe adâncimea de semănat, dar nu prea mărunţită, şi ceva mai tasată sub adâncimea de semănat, pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în curs de germinare).
Prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpul iernii, prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene; diminuează compactarea în timpul sezonului rece, îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii.

 După premergătoarele târzii (floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi de toamnă, soia). Este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale, urmată de discuiri repetate (1-2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi a buruienilor.

Arătura se efectuează imediat, ceva mai adânc, la 20 – 25 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, urmărindu-se încorporarea resturilor, fără însă a scoate bulgari; până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2-3 săptămâni, pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze.

În continuare, arătura se lucrează în mod repetat, cu diferite utilaje (grape cu discuri, combinatoare) pentru mǎrunţire, nivelare şi pregătirea patului germinativ.
Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate adânc, afânate, nivelate), arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie; această lucrare permite mobilizarea solului până la 12 – 16 cm adâncime, realizându-se, concomitent, şi încorporarea îngrăşămintelor minerale şi, eventual, a resturilor vegetale, bine mărunţite anterior. În continuare, se fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul), conform celor prezentate anterior. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase, atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit.

Pregătirea terenului prin discuit este, uneori, preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului, acesta se aşează mai repede ca după arat, terenul rămâne mai nivelat, economia este de 0,3 până la 0,5 pentru forţa de muncă şi de 11 – 14 l motorină/ha. Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia, sfeclă, cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floarea-soarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale).