Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Recoltarea

Recoltarea

Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină, atunci când boabele ajung Ia 14 – 15% umiditate; în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii, fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. De regulă se începe recoltatul mai devreme, când boabele au 18% umiditate, din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate, pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz, este absolut necesară uscarea boabelor, pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor.

Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 -13% umiditate; mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5-8 zile.

Lanurile de grâu sunt recoltate, dintr-o singură trecere, cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele combinei de 2 – 3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii), cu scopul de a realiza treieratul fără a sparge boabele. Recoltarea directă cu combina se efectuează în condiţii bune în lanurile dezvoltate uniform, neîmburuienate şi necăzute.
În situaţiile când nu sunt întrunite aceste condiţii, se apelează la recoltarea divizată (în două faze), care se realizează prin secerarea (tăierea) plantelor cu vindroverul Ia înălţime de 15 – 20 cm, lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare, urmată de treieratul cu combina, prevăzută cu ridicător de brazdă.

În tehnologia de recoltare folosită la noi, după recoltare paiele rămân pe teren în brazdă continuă.

Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări importante în cultura grâului. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie, care însă depinde de condiţiile anului, soi, înălţimea de tăiere la recoltare ş.a. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare; în tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje, încărcarea manuală şi transport), aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului, faţă de circa 8,3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor.

Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje, maşina pentru balotat cilindrică, maşini pentru adunat şi căpiţat). Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie primă pentru diferite industrii, ca aşternut sau furaj pentru animale, ca material pentru prepararea composturilor.

Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) nu este justificată; această soluţie este acceptată numai în cazuri extreme, cum ar fi un atac puternic de vierme roşu.

Producţii. Producţia medie mondială la grâu a fost în ultimii ani înjur de 2.600 kg boabe/ha. Prin comparaţie, producţia medie în Europa a fost 5.115 kg/ha, din care 6.030 kg/ha în ţările Uniunii Europene şi 3.480 kg/ha în ţările Europei de Est. Numeroase ţări europene realizează peste 7.000 kg boabe/ha (Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanic). Prin comparaţie, principalele ţări cultivatoare (şi exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA, Canada, Argentina) nu depăşesc producţii medii de 2.240 – 2.900 kg/ha.

În cultura grâului în România, în ultimele decenii, producţiile medii au oscilat, de regulă, între 1.760 kg/ha şi 3.300 kg/ha, fiind supuse influenţei variaţiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Reţin atenţia, îndeosebi, producţiile medii realizate în ultimii ani  (2.820 kg/ha), (3.301 kg/ha) şi  (3.082 kg/ha). De asemenea, sunt unităţi agricole care recoltează, în-anii favorabili, 5.000 – 6.000 kg boabe/ha, în medie pe mii de hectare.