Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Orezul

Orezul (Oryza sativa)

Orezul este o plantă din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite şi cu spice mici, cultivată în terenuri umede. Provine din Asia răsăriteană.

Forme sălbatice şi varietăţi de orez

Orez-Spic
Orezul are două forme sălbatice: Oryza rufipogon (Plantă anuală, Orezul sălbatic clasic) şi Oryza nivara (Plantă perenă). Ambele se pot încrucişa împreună la fel şi cu orezul cultivat, de aceea unii cercetători sunt de părere să fie tratate ca aceeaşi specie.

Orezul sălbatic este întîlnit numai în regiunile tropice şi subtropice umede din Asia: Burma, Thailanda, Laos şi sudul Chinei (Valea Yangtse), de asemenea în Coreea de Sud, orezul cu spicul lung sau scurt. Cultivarea orezului se poate aminti din perioada neolitică, se presupune că în Valea „Celui mai lung fluviu din Asia”, Yangtse ( 6.300 km ), a fost cultivat şi Oryza japonică.

Varietăţile mai importante de Oryza sativa sunt:

  • Oryza sativa var. japonica, orez cu bobul scurt
  • Oryza sativa var. javanica
  • Oryza sativa var. indica, orez cu bobul lung
  • Oryza glaberrima, orezul african
  • Oryza glutinosa este cultivat în China sau Thailanda.

Aşa numitul orez sălbatic, Zizánia aquática, nu aparţine familiei Oryza.

România se află la limita nordică de cultură a orezului în Europa. Scopul introducerii şi menţinerii orezului în cultură a fost acela de a acoperi necesarul pentru consumul curent, din producţia proprie naţională. Orezul este o cultură agricolă relativ nouă pentru România, prima orezarie din ţară a fost înfiinţată în anul 1786 de către o familie de agricultori italieni, la Topolia.

În ultimi ani, cultura orezului în ţara noastră, a cunoscut un regres considerabil, îndeosebi, din cauza costului foarte ridicat al apei pentru irigaţie, dar şi datorită concurenţei orezului din import. România este momentan dependentă de orezul importat, pentru acoperirea consumului intern.

Soiurile cultivate în România fac parte din varietatea italică, şi sunt caracterizate prin panicule nearistate, palle galbene, cariopse albe. Ele sunt în totalitate soiuri precoce, creaţii ale amelioratorilor români de orez.

Principalele caracteristici ale orezului, sunt: înfrăţirea abundenţa, limbul frunzei este îngust, inflorescenţa este un panicul răsfirat, purtând spiculeţe pedicelate uniflore, iar floarea prezintă 6 stamine.

Încolţirea orezului: în faza de germinat, boabele de orez necesită mai puţin oxigen, comparativ cu alte cereale, astfel încat, boabele pot germina şi în apă. La germinarea obişnuită, în sol uscat, din bob iese mai întâi radicula şi apoi coleoptilul, în timp ce în strat de apă, la exteriorul boabei apare întâi plumula.

Înfrăţirea: începe la 10 – 15 zile după răsărit. Planta de orez formează, de regulă, 3 – 6 fraţi fertili. Rădăcinile, paiul şi frunzele de orez, sunt prevăzute cu canale aerifere, care asigură oxigenul necesar pentru respiraţia organelor subterane, în condiţiile terenului acoperit cu strat de apă.

Înflorirea: este precedată de apariţia paniculului şi durează, la un panicul, 5 – 9 zile, în funcţie de soi. Înflorirea şi fecundarea sunt favorizate de temperaturi ale aerului de minimum 22 grade Celsius iar umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 70 – 80%.

Pentru orez sunt nefavorabile zilele reci şi ploioase, iar temperaturile sub 17 grade Celsius determină sterilitatea plantelor. Paniculul de orz este răsfirat, cu numeroase spiculeţe uniflore şi formează 30-90 boabe îmbrăcate în pale. Pericarpul cariopsei este, de regulă, de culoare brună şi cu miros puternic, astfel încat, la pre-industrializare se urmăreşte îndepărtarea pericarpului.

În condiţii mai puţin favorabile, în endospermul bobului, se poate observa o pată albicioasă, care conţine îndeosebi maltoză şi dextrin, şi mai puţin amidon, care apare datorită unei umpleri defectuoase a bobului, prezenţa acesteia creează unele dificultăţi la treierat şi condiţionare, prin deformarea şi spargerea boabelor, precum şi la preparare, prin desfacerea la fierbere a boabelor şi formarea unui terci.