Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Amplasarea culturii

Amplasarea culturii

Perioada de vegetaţie: este cuprinsă între 105 şi 145 zile.

Temperatura: planta de orez este foarte exigentă faţă de căldură, necesitând temperaturi de minimum 20 grade Celsius, timp de 3 luni. Germinarea seminţelor începe la 10-12 grade Celsius, dar se desfăşoară lent până la atingerea temperaturii de 16 grade Celsius în sol.

Umiditatea: planta de orez este cereala cea mai pretenţioasă faţă de apă. De aceea, în anumite regiuni ale Globului, acolo unde se poate produce orez în cultura neirigată, trebuie să cadă 160-300 mm precipitaţii lunar, ceea ce corespunde cu o normă de irigaţie de 30-40.000 metrii cubi apă/ha.

În zona temperată, cu oscilaţii de temperatură destul de însemnate şi bruşte în timpul verii, stratul de apă joacă un rol termo-reglator foarte important. Ca urmare, în zona temperată, nu se poate practica, decât cultivarea orezului în condiţii submerse (în strat de apă).

Apa care provine din ape curgătoare este cea mai potrivită pentru irigarea orezului. Conţinutul de săruri din apa de irigaţie nu trebuie să depăşească 1-2 grame/litru, apa uşor salină poate fi folosită în orezărie doar cu condiţia ca aceasta să aibe asigurat un dreanaj foarte bun.

Lumina: orezul are cerinţe mari faţă de lumină, perioadele cu nebulozitate ridicată afectează serios producţia de orez.

Solul: orezul are capacitatea de a se adapta la soluri foarte diferite, sub aspectul structurii şi al caracteristicilor chimice, ca urmare, poate valorifica şi soluri neproductive sau slab productive (saline, alcaline), nu se cultivă pe soluri nisipoase sau argiloase. Preferă solurile ceva mai grele, cu peste 40% argilă, mai puţin permeabile, solurile prea permeabile determină consumuri exagerate de apă.

Orezul manifestă o anumită toleranţă la sărurile din sol, conţinutul acestora nu trebuie să depăşească însă 2%. Pe solurile sărăturoase, terenul trebuie să fie perfect nivelat, iar evacuarea apei se va efectua cât mai corect, pentru a se evita concentrarea sărurilor în microzonele mai înalte.

În anumite condiţii, cultura orezului poate reprezenta o soluţie de valorificare a terenurilor sărăturate.

Pe teritorul României, condiţiile de temperatură nu permit delimitarea unei zone foarte favorabile pentru cultura orezului, ci numai a unor areale restrânse, în care se întrunesc condiţii favorabile.

Zona favorabilă I pentru cultivarea orezului în România, este situată de-a lungul Dunării, în incintele îndiguite, pe o fâşie cu lăţimea de circa 20 km la nord de Dunăre, de la Calafat la Brăila, în zona de influenţă a izotermei de vară de 22 grade Celsius.

Zona favorabilă II este delimitată de izoterma de vară de 21 grade Celsius şi este situată în luncile râurilor Siret, Buzău, Ialomiţa, Olt, precum şi în Banat, în vestul judeţului Timiş.

Rotaţia – culturile de orez se amplasează pe terenuri amenajate în mod special, împărţite în parcele dreptunghiulare, cu suprafaţa de 1-4 ha fiecare, înconjurate de diguleţe şi prevăzute cu canale destinate alimentării cu apă de irigaţie, precum şi canale destinate evacuării acesteia; admisia şi evacuarea apei din parcele se fac prin vanete de alimentare şi de evacuare.

Orezul suportă monocultura, aceasta nu trebuie practicată, însă, mai mult de 3-4 ani la rând, deoarece, pot apărea procese negative, cum ar fi: acidifierea, compactare, manifestarea unor procese anaerobe, îmburuienarea terenului cu buruieni specifice etc.

Recomandăm să se organizeze asolamente de 6 ani, dintre care 4 ani cu orez, urmaţi de 2 ani de “odihnă”; în primul an se cultivă o prăşitoare (soia, porumb sau floarea-soarelui), iar în anul următor o cereală păioasă recoltată vara şi care permite, astfel, lucrarea timpurie a solului în vederea semănatului orezului.