Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Amplasarea culturii

Amplasarea culturii

Cerinţele faţă de climă şi sol

Sînt în general mai reduse decît la grîu dar aceste cerinţe sînt dependente de forma cultivată. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decît grîul, secara şi ovăzul. Orzul de primavară (furajer) avînd perioada de vegetaţie scurtă, reuşeşte în climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea cerută în fabricarea berii se cultivă în zone mai răcoroase şi umede, unde conţinutul proteic în boabe este mai scăzut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Orzul de toamnă este mai sensibil la iernare decît grîul sau secara de toamnă rezistînd pînă la -15 grade C., la nivelul nodului de înfrăţire dacă a parcurs procesul de călire. Avînd perioada de vegetaţie mai scurtă ,orzul evită seceta, maturizîndu-se înainte de secetele de vară, scăpînd astfel mai uşor de sistăvire comparativ cu grîul. Faţă de sol, orzul este mai pretenţios decît grîul, avînd sistemul radicular cu capacitate mai redusă de absorbţie şi perioada de vegetaţie mai scurtă.

           Rotaţia

În stabilirea plantei premergătoare se are în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz, fără cheltuieli suplimentare asigură sporuri de producţie de peste 20%. Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamnă sînt leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate, însă nu prea bogaţi în nitraţi. Bune premergătoare sînt cartoful şi sfecla de zahăr fertilizate, sau porumbul dacă resturile organice au fost tocate şi bine îngropate să nu îngreuneze semănatul.