Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Amplasarea culturii

Amplasarea culturii

Cerinţe faţă de climă şi sol

Ovăzul este planta regiunilor cu climă umedă şi veri răcoroase. Cu toate acestea, ovăzul suportă mai bine ca alte plante şi condiţiile mai secetoase. Este, deci, planta care valorifică bine condiţiile extreme de cultură, datorită marii sale plasticităţi ecologice.

Temperatura minimă de germinaţie este de 2 – 3°C, iar tinerele plantule suportă temperaturi negative până la -7°C. Unele soiuri de toamnă rezistă la -12°C (fără zăpadă). În prima parte a vegetaţiei ovăzul creşte şi se dezvoltă bine la 5 – 12°C (pentru desfăşurarea organogenezei), apoi la 12 – 15°C. La înflorire şi fecundare sunt favorabile temperaturi de 15 – 17°C, iar pentru maturizare 17 -20°C.

Suma de grade pe întreaga perioadă de vegetaţie este de l .700 – 2.000°C.
Perioada de vegetaţie fiind lungă (100 – 140 zile), iar suma de grade destul de mare, ovăzul nu depăşeşte 65° latitudine şi nu atinge altitudinea de cultură a orzului (faţă de care se coace cu 2 – 3 săptămâni mai târziu).

Cerinţele faţă de apă ale ovăzului sunt destul de ridicate, având coeficientul de transpiraţie cel mai mare dintre cereale (400 – 600). Consumul maxim de apă este în fazele de formare a paiului şi la înspicare – înflorire.
Faţă de sol, ovăzul are cerinţe reduse, datorită înrădăcinării profunde şi puterii mari de solubilizare a acestora. Preferă soluri cu pH de 5,5 – 7,0. Merge bine pe cernoziomuri, pe soluri brune şi chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasă suferă de lipsa apei. Pe solurile acide reuşeşte mai bine decât grâul, orzul sau secara.

Zonare

Pe glob dă rezultate bune între paralelele 45° şi 65°, iar la altitudine, până la 1.800 m.

La noi în ţară întâlneşte condiţii foarte favorabile în Câmpia de Vest, pe văile Someşului şi Oltului.

Zona favorabilă I cuprinde Podişul Transilvaniei şi cel Getic, Depresiunea Jijiei şi valea superioară a Şiretului.

Zonele favorabile II + III sunt celelalte zone agricole ale ţării, exceptând solurile nefavorabile amintite şi altitudinile de peste 1.000 m.

Rotaţie

Ovăzul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare, dacă solul este bine fertilizat. El dă rezultate foarte bune după leguminoase anuale sau perene (însă în practică, după acestea, sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grâu, porumb, sfeclă). Ovăzul se cultivă, de obicei, după prăsitoare (cartof, porumb, floarea-soarelui). Nu se cultivă după el însuşi, nici după sfeclă pentru zahăr sau de furaj, decât numai după 3-4 ani, pentru a preveni atacul de nematozi, comuni ambelor culturi.

După ovăz pot urma prăsitoare, leguminoasele etc. Nu se practică semănarea trifoiului (cultură ascunsă) în ovăz, deoarece este umbrit mult mai puternic şi o mai lungă perioadă de timp decât în orz sau grâu.