Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Samanta si semanatul

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa

Materialul seminal trebuie să aibă puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 90%.

Împotriva agenţilor patogeni din sol (Fusarium, Pythium, Penicillium, Aspergillus, Sorosporium holcisorghi) sămânţa se tratează cu Tiradin75 (3kg/t), Metoben 70 (2kg/t), TMTD 75 (4kg/t). Se previn, astfel, fenomenele de „clocire a seminţelor” în sol.

Protecţia împotriva dăunătorilor din sol (Agriotes sp., Tanymecus dilaticollis etc.) se realizează prin tratarea seminţelor cu Seedox 80 WP (12,5kg/t), Furadan 35 ST (2,5kg/t), Diafuran 35 ST (25kg/t), Carbodan 35 ST (25kg/t), Sinolintox 10 G (20 l/t).

Perioada de semănat. Semănatul porumbului se realizează atunci când. la ora 7, la 30 cm adâncime, temperatura este de 8°C şi vremea este în curs de încălzire.

Calendaristic, cele mai bune rezultate se obţin în zona de câmpie, când se seamănă între l – 20 aprilie şi între 15-30 aprilie, în celelalte zone.

Semănatul timpuriu, de obicei, asigură umiditatea necesară germinării, iar încolţirea şi răsărirea se produc în timp scurt. Pentru flecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a stigmatelor: se reduce deci, perioada de vegetaţie. Dacă semănatul se face prea timpuriu, se prelungeşte durata răsăririi, ceea ce are drept consecinţă o stagnare în creştere, existând şi pericolul putrezirii boabelor în sol. La fel de mari sunt pagubele şi prin întârzierea semănatului, când se reduce umiditatea solului; perioada de înflorire-fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă aerului mai mică, fapt care sporeşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe.

Semănatul începe cu hibrizii timpurii, mai rezistenţi la temperaturile scăzute, pe soluri cu textura uşoară, care se zvântă mai repede.

Densitatea

Constituie factorul tehnologic de bază pentru realizarea unor recolte mari, porumbul reacţionând mai puternic la acest element tehnologic decât alte prăsitoare.

Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi, mărirea nivelurilor de fertilizare, irigarea etc., au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului, respectiv cu creşterea suprafeţei foliare la unitatea de suprafaţă. La densităţi prea mari însă, frunzele inferioare ajung la un randament, fotosintetic scăzut, în lan se accentuează protandria, se reduce conţinutul de substanţe proteice din boabe.

Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină seama la stabilirea densităţii sunt: hibridul cultivat, umiditatea şi fertilitatea solului.

Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înălţimea plantelor, numărul de frunze, lăţimea frunzelor faţă de tulpină şi rezistenţa la frângere şi cădere.

Rezultă că hibrizii timpurii care au talie mai joasă şi în număr de frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva cu densitate mai mare.

Hibrizii cu raportul producţiei de boabe: aparat vegetativ de circa 1:1 asigură producţii ridicate la densităţi mai mari decât cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ.

Fertilitatea şi umiditatea modifică densitatea doar la acelaşi hibrid.

În zonele umede, unde gradul de fertilitate a solului este scăzut, factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de posibilităţile de aprovizionare cu apă pe tot timpul vegetaţiei.

În zonele cu precipitaţii reduse (Câmpia Dunării, Dobrogea etc.) elementul de bază în stabilirea densităţii îl constituie rezerva de apă acumulată în perioada toamnă – iarna – primăvară, până la semănat.

Când rezerva de apă are un deficit ce depăşeşte 60 mm, densitatea se reduce, din start, cu 3 – 5 mii plante/ha.

Pe suprafeţele irigate densitatea se măreşte cu 10 – 15 mii plante/ha.

Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 15-30 kg, în funcţie de puritate, germinaţie şi MMB. Pentru realizarea densităţilor dorite la recoltare, la semănat, se măreşte numărul de seminţe cu 10 – 15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire şi în intervalul răsărire – recoltare.

Distanţa între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate şi pe cele irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.

Reducerea distanţei între rânduri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 – 10%, dar nu în toate cazurile. Prin reducerea distanţei se realizează o mai bună distribuţie a plantelor în lan.

Adâncimea de semănat variază în funcţie de textura şi umiditatea solului, în regiunile mai umede, cu soluri grele semănatul se va realiza la 5 – 6 cm. Pe suprafeţele din zone mai uscate, pe soluri cu textură mijlocie, adâncimea de semănat se măreşte la 6 – 8 cm. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de semănat, în funcţie de temperatură, întârzie răsărirea cu 5 – 30 ore.
Semănatul se realizează cu semănători de precizie tip SPC, obişnuit cu SPC8 pe terenurile plane şi cu SPC4 pe terenurile în pantă. Viteza de lucru este de 5-11 km/oră.

Cultura succesivă de porumb

Culturile succesive semănate până la l iunie trebuie să beneficieze de 1.200 – 1.500°C (temperaturi mai mari de 10°C) în Câmpia Română, sudul Moldovei, Dobrogea şi o parte din vestul ţării.

Amplasarea culturilor succesive în zonele menţionate se va face pe terenuri irigate. In unele zone mai umede, pe soluri cu aport freatic, se pot realiza culturi succesive pentru masă verde şi siloz.

Reuşita culturii este dependentă de alegerea corectă a hibrizilor, în cultură succesivă se vor utiliza hibrizi extratimpurii, cu o perioadă de vegetaţie de până la 110 zile.

Semănatul porumbului nu trebuie să depăşească intervalul l – 5 iulie. Din acest considerent amplasarea se va face după culturi care părăsesc terenul devreme (secară, masă verde, borceaguri, mazăre, cartofi timpurii, răpită, orz şi soiuri timpurii de grâu).

Grăbirea semănatului se poate realiza prin semănat direct în teren nelucrat, folosind maşina MCSN-6 sau AM-9.

Pe terenurile îmburuienate este necesară, totuşi, efectuarea unor arături superficiale sau lucrarea solului prin 2-3 treceri cu grapele cu discuri.

Fertilizarea se face cu azot (80 – 100 kg/ha s.a.), eventual cu fosfor şi potasiu.
Densitatea la recoltare trebuie să fie de 65 – 70 mii plante/ha. După semănat se aplică udarea de răsărire cu 300 – 400 m3 apă/ha.

În cursul vegetaţiei se mai execută 4 – 6 udări, la intervale de 10 – 14 zile cu norme de 500 – 800 m3 apă/ha.

Celelalte lucrări sunt identice cu cele de la cultura porumbului pentru boabe.

În anii normali, culturile succesive de porumb ajung la maturitate spre sfârşitul lunii octombrie.

În anii când porumbul nu ajunge la maturitate până la venirea brumelor, este necesară prelucrarea sub formă de pastă, sau se însilozează.