Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Publica

Triticale

Triticale (uneori numit Triticosecale) este o cereală nouă, creată de om prin hibridare între genurile Triticum şi Secole (fiind, din punct de vedere genetic, un amfidiploid între grâu şi secară).

Prin realizarea acestor hibrizi s-a urmărit obţinerea unei noi plante de cultură cu însuşiri utile în producţia agricolă, moştenite de la grâu şi secară. Pe lângă păstrarea însuşirilor valoroase ale grâului, s-a urmărit transmiterea unor caractere favorabile ale secarei, intre care: precocitatea; numărul mare de spiculeţe în spic; păstrarea germinaţiei o perioadă mai lungă; valorificarea condiţiilor mai vitrege da cultură, cum ar fi solurile sărace şi clima mai aspră (ger, strat gros de zăpadă, seceta şi arşiţa, umiditatea excesivă etc.).

Boabele de triticale se utilizează în hrana animalelor (păsărilor, porcilor etc.), a omului (soiurile cu însuşiri de panificaţie mai bune), în producerea de malţ pentru fabricarea berii, în industria spirtului sau amidonului etc. Sub formă de masă verde sau însilozată, triticale se poate folosi ca furaj în hrana animalelor, formele de toamnă fiind foarte productive (peste 40 t masă verde la ha).

Perspective mai largi pentru această nouă cereală (triticale) s-au deschis după înlăturarea unor „defecte” ca: sensibilitatea la cădere, sterilitatea parţială a spicelor, umplerea defectuoasă a bobului, precum şi prin îmbunătăţirea unor însuşiri privind compoziţia chimică a bobului, pentru a putea fi utilizate diferenţiat: în panificaţie, în furajare, în industria alcoolului şi a amidonului etc.

În diferite ţări sunt de mat mult timp în cultură forme de triticale: în Suedia se cultivă pe soluri uşoare mai puţin favorabile grâului, în Canada se cultivă în principal ce plante furajere, în Rusia este răspândită în zone mai nordice etc. Triticale este în curs de introducere în cultură sau extindere şi în alte ţări.

În România, triticale se cultivă pe 15-20 mii de ha, apreciindu-se că suprafaţa se poate extinde până la circa 150 mii ha, în condiţii mai puţin favorabile grâului şi orzului.

Sistematică. Soiuri

Sistematică

Triticale (Triticosecale Wilttmack) aparţine fam. Poaceae (Gramineae), tribul Hordeae. După provenienţa genetică, formele de triticale pot fi:

-octoploide  (2n  =  56),  obţinute  prin  încrucişarea  speciei   Triticum
aestivum (2n = 42, aparţinând genomurilor A, B, D) cu Secale cereale (2n = 14,
aparţinând genomului R);

-hexaploide (2n = 42), care provin din încrucişarea speciilor de grâu
tetraploide (2n = 28, aparţinând genomurilor A, B) cu secara (2n = 14, aparţinând
genomului R);

-tetraploide (2n = 28) create prin încrucişarea formelor hexaploide de triticale cu secara diploidă, urmată de autopolenizarea plantelor în F1 (hibridarea
speciilor de grâu diploide cu secara a dat urmaşi sterili, nefiind folosită pentru
crearea formelor tetraploide de triticale).

Dintre cele trei forme de triticale prezentate, cele tetraploide au un potenţial productiv mai scăzut decât cele octoploide şi hexaploide. Formele octoploide au, la rândul lor, unele însuşiri negative, între care fecunditatea mai slabă şi aspectul exterior n e satisfăcător al bobului. Formele hexaploide de triticale au cea mai mare perspectivă, fiind mai stabile şi mai productive, prezentând o vigoare vegetativă evidentă a plantelor, fertilitate mai ridicată, rezistenţă mai bună a plantelor la iernare, cădere şi boli etc., însă au o calitate panificabilă mai slabă a boabelor decât formele de triticale octoploide (care au şi genomul D de la grâul comun).

Soiurile create şi omologate în ţara noastră sunt :Colina, Plai, Prospect, Silver, Titan ,Tril, Ulpia, Vlădeasa (soiuri de toamnă), Ţebea (soiul de primăvară).

Particularităţi biologice

Însuşirile plantelor de triticale sunt asemănătoare cu cele ale grâului şi secarei; germinaţia şi răsărirea plantelor de triticale se petrece în timp mai scurt decât la grâu.

Înfrăţirea începe la 12 – 15 zile de la răsărire (capacitatea de înfrăţire este superioară grâului şi apropiată de cea a secarei), iar alungirea patului începe la 30 – 15°C, decurgând asemănător cu a secarei.

Tulpina (paiul) are înălţimea variabilă, de la 40 – 50 cm până la 120 – 150 cm şi chiar mai mult. Sunt mai valoroase formele cu înălţimea de 90 – 100 cm, cele mai înalte având rezistenţa mai slabă la cădere.

Înspicarea are loc la 188 – 195 zile după răsărire, iar înflorirea la 7 – 10 zile de la înspicare.

Polenizarea este autogamă, în proporţie de circa 85%.

Spicele au forme şi dimensiuni diferite. Ele pot fi laxe (de tip speltoid), cu 29 – 30 de spiculeţe, compacte (de tip durum sau turgidum), cu 40 – 42 spiculeţe şi mijlociu de compacte, cu 33 – 36 spiculeţe.

Formarea şi umplerea boabelor se petrece în ritm mai intens în primele 35 zile după fecundare, apoi ritmul scade; la multe soiuri la maturitate, boabele devin zbârcite (fenomen condiţionat genetic). Acest defect cât şi încolţirea boabelor în spic (pe vreme ploioasă la recoltare) constituie neajunsuri ale acestei plante.

Fructul (bobul) de triticale este asemănător (morfologic) cu formele parentale, având la maturitate 10-12 mm lungime şi 2 – 3 mm diametru, MMB de 32 – 60 g, iar MH de 76-78 kg. Triticale regenerează bine după cosire, putându-se obţine după o producţie de masă verde (aprilie) încă o recoltă pentru nutreţ-siloz sau chiar de boabe.